55e647bd3be8e_IMG_3870Mă numesc Cristian Dumitrescu, iar Grădina Vlahiia este proiectul meu de suflet – un loc binecuvântat, hărăzit de Dumnezeu cu toate cele de trebuință unui trai în armonie cu natura. În această Grădină se împletesc toate firele vieții mele, de la valorile tradiționale românești, deprinse în Făgărașul copilăriei, la influențele culturale asimilate în Canada și Toscana.

Atât aceste două melaeguri străine ce mi-au devenit acasă, cât și amintirile copilăriei, m-au învățat să apreciez dintotdeauna tihna unui rost simplu, inspirat de rânduiala pământului, dar și confortul ridicat la rang de artă, pasiunea pentru detaliu și satisfacția lucrului bine făcut, menit să reziste în timp, pentru a servi ca model generațiilor următoare.

Bucătăriile diverselor culturi experimentate în călătoriile mele prin lume, cu gusturi și combinații uneori exagerat de sofisticate, m-au învățat cât de important este să stăpânești noțiunile de bază ale varietății culinare. Aici, in Gradina Vlahiia, pot pune în practică această lecție, împărtășindu-le oaspeților mei toate micile secrete deprinse în prepararea mâncărurilor tradiționale pe care deseori le gătesc cu drag – mâncăruri simple, pe cât de gustoase, pe atât de sănătoase.

Am copilărit într-un mic colț de rai, ocrotit de familie în gospodăria care nu ducea lipsă de nimic, a unei case săsești din Făgăraș. Tatăl meu era inginer agronom, iar bunicii – unul preot, celălalt judecător. Dealurile colindate de la o vârstă fragedă, ciobanii care își mânau oile fără grabă și meșteșugarii din diverse bresle care își vedeau de lucrul lor pe îndelete – toate aceste amintiri sunt și astăzi la fel de vii pentru mine.

M-am mutat la București în vremea adolescenței și am părăsit apoi România la 24 de ani. Vroiam să cunosc lumea şi aveam nevoie de o schimbare care să mă ajute să las în urmă restricțiile impuse de regimul politic de atunci. Am ajuns mai întâi în Italia, unde de-a lungul vieții m-am tot reîntors, mai cu seamă în Toscana, locul ideal pentru a cunoaște faimosul spirit renascentist, măreția sublimă a naturii și una din cele mai echilibrate gastronomii ale lumii. M-am stabilit ulterior în Canada, unde am urmat o carieră de succes în domeniul proiectării pe calculator, sprijinit în mare măsură de educația solidă de care am avut parte în țară, prin studiile de arhitectură și instalații începute la București. Canada mi-a oferit posibilitatea de a lucra într-un domeniu revoluționar, încă din anii ’80, când proiectarea pe calculator se afla la începuturile sale, iar PC-ul încă nu apăruse pe piață. Am avut privilegiul de a activa în cadrul unei firme IT de top – IBM – și am colaborat cu alte companii redutabile precum General Electric, Thermos sau Westinghouse.

La întoarcerea în România am simțit nevoia să mă apropii de rădăcini. Am început să călătoresc, dornic să aflu cât mai multe despre meleagurile de poveste din amintirile bunicilor. Drumurile m-au purtat către fascinantul Maramureș, astăzi piatră de temelie și principală sursă de inspirație pentru Grădina Vlahiia. Atmosfera de pace și liniște sufletească a Țării Maramureșului mi-a amintit de Făgărașul copilăriei, dar și de împlinirea molcomă cunoscută pe dealurile însorite ale Toscanei.

Cele două locuri mi-au părut mereu că se aseamănă, cu lumina care le scaldă, la amiază și asfinţit, când munca de peste zi lasă loc cântecului, iar oamenii își îmbracă hainele primenite, de sărbătoare, pentru a se bucura de o masă pe cinste, alături de familie și prieteni. Comunitățile lor de gospodari, care știu să își păstreze cu sfințenie obiceiurile transmise peste generații și care încă mai pun preț pe importanța unui simplu salut, reprezintă un model extrem de valoros pentru mine.
Sper din suflet să fi reușit să aduc în Grădina mea măcar puțin din lumile acelea binecuvântate de Dumnezeu.